Campania #7

Articol scris de Andreea si editat de Stefania.

Orice poveste are personajele ei si fiecare om are povestea lui. Fiecare dintre noi percepe altfel lucrurile si are puterea de a merge mai departe sau de a ramane blocat intr-un trecut dureros.

Intr-o lume in care doar realitatea pe care ne-o construim in imaginatia noastra si careia ii dam viata in fiecare zi, ne mai da puterea sa mergem mai departe zambind si visand la o lume mai buna, am pornit la drum cu speranta ca putem face mai multe pentru ei, pentru noi, pentru toti copilasii pe care ii intalnim in „drumul” nostru.

Am aflat despre povestea celor 4 copilasi de la prietena noastra Geanina, prin intermediul mamei sale care este invatatoarea lui Alexandru. Am incercat pe cat posibil sa le facem un Craciun mai fericit si sa le „imprumutam” din zambetele si din speranta noastra, este o adevarata lectie de viata. In situatia lor, oricine ar fi devastat si pierdut, insa ei privesc viata cu incredere si fermitate, cu speranta ca exista o lume mai buna si pentru ei, cu o demnitate care cere tot respectul din partea noastra. Niciodata nu si-au pierdut credinta si chiar si in ultimele clipe de viata ale mamei lor, ei spera sa se intample o minune…

Copilaria ar trebui sa fie momentul unic, in care te bucuri de viata si de toate frumusetile ei, sa te joci, sa razi, sa tipi de fericire, sa nu ii cunosti greutatile. Inca nu ajungi sa simti, nu vezi rautatea lumii in care traiesti. Esti sincer si iubesti oamenii, iubesti tot ceea ce ai si oferi din suflet. Dar… Ca intotdeauna exista si un „dar..”, acele exceptii in care viata nu este tocmai minunata pentru toti copiii, lumea in care unii au uitat de mult ce inseamna sa te bucuri de clipe, sa te joci, sa razi, sa cresti „frumos”. Unii copii au cunoscut greutatile vietii mult prea devreme.. Sufletul lor a uitat de mult sa mai zambeasca.

Asta incepe si povestea familiei Țicăleancă: tatal celor mici a murit acum 6 ani in urma unui infarct, iar mama lor este bolnava de 2 ani: cancer de col uterin. Boala a avansat, ajungand in ultima faza si de cateva zile a trecut de morfina. Daca am putea spune ca exista si o parte buna in aceasta situatie, aceea este ca mama lor, Mihaela, a primit 30 de cutii de morfina care o ajuta si ii mai alina durerile, pe care doar ea stie cum le suporta. Copiii, constienti sau nu, au ajuns intr-o situatie disperata a vietii lor: dintr-o familie fericita si unita, cu doi parinti sanatosi, se afla in pragul de a-si pierde si mama, singurul si ultimul lor sprijin…

Cum a inceput totul? Duminica dimineata, 22 decembrie, am plecat la drum cu 3 masini pline. Ajungand acolo, baiatul cel mare, Gabriel, ne-a iesit in intampinare si tot el ne-a ajutat si sa descarcam. Mare mi-a fost surpriza si fericirea sa vad cat de multe am reusit sa strangem in atat de putin timp: alimente (faina, zahar, orez, malai, ulei, paste, fainoase, pui, cozonaci, suc, iaurturi, lactate, biscuiti, ciocolata, bomboane de bradut si multe altele), rechizite, carticele cu povesti, jocuri (un set de facut bratari pentru fetite, un set de sah+table pentru baieti, o minge, o masinuta etc), detergent, saci cu hainute pentru fiecare copilas etc. In concluzie, o camera plina cu “fericire”, la care s-au adaugat si alte medicamente necesare cumparate de Stefania, in urma unei discutii telefonice anterioare cu doamna Ticaleanca.

Primul care ne-a intampinat in curte a fost un catelus tare simpatic, care abia astepta ca cineva sa se joace cu el. Imediat am observat si lemnele frumos asezate langa casuta lor construita din placaje,  insuficiente insa, dupa cum avea sa ne spuna mama copiilor. De aceea, Mos Craciun o sa tina cont de aceasta dorinta a familiei si o sa le faca o mica bucurie :).

Casa era micuta, dar curata si focul era facut acolo unde isi petrec tot timpul cele 5 suflete: o camera care tine loc si de dormitor si de bucatarie si camera unde sta mama lor. Celelalte 2 dormitoare nu erau incalzite, neavand soba. Am aflat insa ca cineva le va dona o soba, pentru a nu mai sta asa inghesuiti.

In timp ce copilasii se uitau cu mare bucurie la lucrurile primite, abia asteptand sa inceapa sa le desfaca si sa le aranjeze corespunzator, in dormitor “zanele” stateau de vorba cu mama, doamna Ticaleanca. Pana sa primeasca cutiile de morfina, starea de sanatate se agrava pe zi ce trecea: avea dureri mari, nu avea pofta de mancare, nu se putea ridica singura din pat, ii era rau.. Insa, odata primite medicamentele, a inceput sa se simta mai bine, sa fie mai vioaie si mai increzatoare ca se va face bine. Din pacate, durerea de a-si lasa copiii singuri pe lume este atat de mare, incat mama refuza sa creada ca va muri – ba chiar e convinsa ca se va face bine. Vrea sa-si creasca in continuare copilasii “asa cum o fac de 6 ani incoace…”.

Nestiind daca are cine sa aiba grija de copii, sa le faca mancare si toate cele necesare, doamna Ticaleanca ne-a povestit ca o vecina si o buna prietena de-ale dansei (cele doua s-au mutat acum 16 ani pe acea strada) o ajuta foarte mult de cand e bolnava. Face mancare copiilor, face curat, spala, le calca hainutele si pana sa inceapa sa se simta mai bine, mama se gandea sa lase copiii in grija acestei vecine. Insa acum refuza sa creada ca ii va creste altcineva in afara de dansa. Singurul lor venit este pensia de urmas din partea tatalui (la care se mai adauga si alocatia cele 4 copii).

Stand de vorba cu cei mici si intrebandu-i pe fiecare ce vise au, Gabriel, baiatul cel mare, ne-a povestit cu tristete pe chip ca ii place foarte mult fotbalul, dar ca mama lor nu isi permite sa ii plateasca abonamentul lunar. De aceea, speram ca vom gasi un om cu suflet mare care sa-i indeplineasca visul baietelului de a face parte dintr-un club de fotbal.

Cat de curand, vom reveni cu o vizita la cei mici, pentru a le duce lemne de foc si pentru a urmari starea de sanatate a mamei.

Va multumim pentru tot ceea ce ati facut pentru acesti copilasi ! 🙂

Geanina Tonca
Nicoleta Constantin
Amelia Tutilescu
Georgiana Amalia Moise
Nina Munteanu
Matilda Tanascov
Cristina Iftimia
Alina Usurelu
Maria Matei
Marius Dumitru
Matei Miroslav
Catalin Crisan
Roxana Broscoteanu
Cristina Lupu
Raluca Alelenei
Cristian Negrea
Daniel Moldoveanu
Oana Sinca
Dana Gretcu
Simona Constantin
Matilda Tanascov
Radu Dumitru
Laura Nicolescu
Mirela Toma
Mihaela Sorescu

Multumiri Moshociclistii pentru donatiile si contributiile voastre!

Galeria foto pentru Campania #7 se afla pe pagina Zanarim.

In curand, un nou episod al campaniei #7. Ne-am propus sa aducem pe cineva sa o ingrijeasca pe mama copiilor si sa luam legatura cu cine ar putea deveni tutore al micutilor intr-un caz.. nefericit.