Campania #4 (Humele)

Intr-o zi m-a sunat un om pe care il stimez foarte mult sa ma felicite pentru actiunile pe care le intreprind cu Zanarim. In aceeasi discutie mi-a povestit despre un caz prezentat la Romania TV. Nu a durat mult si am zis „ok, vorbesc si cu Alex si va dam un telefon, dar in principiu ne bagam!”. Am vorbit cu Alex, am primit si „ok”-ul lui asa ca am stabilit ca sambata sa ii facem o vizita baiatului. Am fost placut surprins ca la doar o ora de cand postasem pe Zanarim, aveam deja cateva promisiuni de alimente si bani. (care s-au concretizat ulterior!)

Vineri seara, impreuna  cu dl. Eugen si Alex am mers la cumparaturi. Am luat cat mai multe alimente neperisabile, printre care ulei, conserve de peste, carne si pateu, malai, faina, chips-uri, produse de igiena (periute si pasta de dinti, sapunuri), etc.

Sambata dimineata am pornit la drum! Am pus GPS-ul cu destinatia in cauza si am plecat pe A1:

Prima pauza am facut-o la o benzinarie unde ne-am imprietenit cu niste catei pe care i-am servit cu sandwichuri.

In continuare ne-am ghidat dupa GPS si ne-am apropiat de Pitesti. Ne-am dat jos de pe A1 si am incercat sa ne prindem pe unde sa o luam. Am ajuns la un moment dat pe niste drumuri nationale si totul parea ok. Tocmai dl. Eugen imi povestea cum i s-a stricat un GPS si eu ii promiteam ca il fac cadou pe al meu dupa ce ne intoarcem. Nu au trecut 5 minute si GPS-ul era mort, de tot. Ocazie cu care ne-am oprit si am facut niste poze.

Intr-un final, am ajuns in satul Humele, unde am inceput sa intrebam lumea despre baiatul pe care il cautam. Desi ne asteptam ca toata lumea sa fi auzit de cazul sau avand in vedere ca fusese si televiziunea, am constatat ca nu era deloc asa. Mai mult, de fiecare data cand spuneam ca suntem cu ajutoare, lumea incepea sa ne spuna ca si ei au o situatia precara si sa ii ajutam si pe ei.

Peisajul era parca rupt de realitate. Drumuri neasfaltate, oameni cu carute. In curti, nicio urma de masini. Intr-un final si dupa multe drumuri prin sat am reusit sa ajungem la baietel acasa. Cand ne-a vazut, a venit imediat la noi si ne-a poftit inauntru deschizandu-ne poarta ca sa putem intra cu masina.

Peisajul, total dezarmant. O casa mica, din chirpici, intr-o stare deloc buna, cateva anexe din lemn, un catel si cateva gaini care se plimbau prin curte. La scurt timp, apare si bunica lui, care ne privea un pic suspicios.

Dupa ce am facut introducerile, am inceput sa descarcam lucrurile. Cum treaba era departe de a fi incheiata, am evaluat casa si ne-am dat seama ca trebuie izolata pentru ca ploua in ea (prin mai multe locuri!). Ne-am interesat de unde putem cumpara materiale de constructii din zona si l-am luat pe Doru cu noi sa ne ghideze. Am decis sa cumparam cateva role de carton asfaltat ca sa putem izola partile acoperisului pe unde ploua inauntrul casei.

Ajungem la unul dintre centrele respective, unde ne tocmim pentru pretul rolei de carton asfaltat care este la pret dublu fata de Bricostore (100 RON). Cu greu negociem pentru 95 si decidem sa cumparam 4 role. M-a deranjat faptul ca localnica si-a dat seama foarte clar pentru cine luam lucrurile (Doru era langa noi) si cu toate acestea nu a vrut sa ne dea un pret mai bun.

Am luat si butelia de gaz goala, am strans toti banii pe care ii mai aveam la noi si am dat-o la schimb cu una plina la un centru de butelii. Acum au 2 butelii pline, iar ei ne-au spus ca ar trebui sa le ajunga pana in februarie.

Ne-am intors acasa unde am descarcat marfa si am rugat-o pe bunica lui Doru sa ne faca legatura cu o persoana care ar putea sa puna cartonul pe casa. Nu a durat mult si a venit un vecin cu care am inceput sa vorbim. Desi i-am spus de la inceput ca ii dam bani, s-a tot codit. Dl. Eugen l-a intrebat cat vrea ca sa puna cartonul pe casa, dar el nu prea coopera. La un moment dat, dl. Eugen l-a intrebt: „Da’ voi aici ca vecini nu va ajutati? Da’ aici nu lucrari si din inima, doar pentru bani?”. Intrebarile astea l-au cam dezumflat pe om, apoi i-am oferit 30 RON ca sa ne asiguram ca toata lumea este fericita. In cele din urma, a promis ca se va ocupa sa faca treaba buna. Fapt pentru care i-am mai dat inca 10 RON pentru cuie. Intre timp, mai venise cineva acolo cu un copil de 4 ani  care avea ceva probleme medicale. Se pare ca mititelul nu avea degete la un picior si avea un fel de pareza pe partea stanga. Parintii lui nu prea erau interesati de starea lui de sanatate asa ca dl. Eugen i-a dat 100 RON si i-a spus sa duca micutul de urgenta la doctor in Pitesti.

Intre timp am mai stat de vorba cu bunica lui Doru, care ne-a spus ca este un copil de nota 10. Ne-a povestit ca si atunci cand gaseste 1 RON vine cu el acasa si ii spune ca a facut rost de bani pentru painea din ziua respectiva. Sau, ne-a mai povestit ca atunci cand a fost intr-o excursie organizata gratis cu scoala, s-a intors acasa cu toti banutii de buzunar stiind situatia grea prin care trec.

Ne-a aratat si cum si-a reparat roata din spate a bicicletei, atunci cand i s-a spart camera. A improvizat cu un furtun si a legat cauciucul peste. Franele sunt stricate de mult timp, dar bicicleta inca o mai foloseste.

Pe noi ne-a impresionat foarte tare Doru. I-am promis ca il vom ajuta in continuare. Bunica lui ne-a intrebat daca suntem trimisi de la televiziune. I-am explicat ca nu, dar era confuza. Nu ii venea sa creada ce se intampla. Facusem un mic pariu cu dl. Eugen pe drum: i-am spus ca desi a fost televiziunea pe acolo, situatia va fi la fel, nimic nu va fi schimbat, iar el avea ceva sperante ca poate a mai trecut cineva pe acolo cu ajutoare.

Intr-adevar mai trecuse cineva pe acolo si le-a mai lasat niste lucruri. Dar atat. Doar niste oameni in trecere. Incepeam sa intelegem surprinderea lor la aparitia noastra. Am vazut lacrimi de disperare si de fericire, am vazut oameni care se zbat pentru ziua de maine, un baietel care isi doreste sa nu ii mai ploua in casa, sau sa aiba ce sa manance. Un baietel care nu a vazut nicio data cum e la mare sau la munte. Dl. Eugen i-a promis ca il va lua in vacanta cu proxima ocazie.

Am facut poze si am plecat. L-am vazut pe Doru cum a mers in spatele masinii noastre si ne facea cu mana. Au urmat cateva momente in care eram cu totii tristi pentru el si soarta lui, dar fericiti ca macar i-am redat speranta si l-am facut sa zambeasca!

Galeria completa de poze este pe pagina Zanarim, aici: Galerie foto Humele

Noi 3 (Eugen, Alex si Octav) multumim tuturor celor care s-au implicat in campania asta:

Ina Donici
Sorin Oltean
Geanina Tonca
Robert Constatinescu
Ramona Sinca
Crina Bobeica
Alice Vasilescu
Liviu Cherbis
Simona Iolea
Ana Maria Varzaru
Nicoleta Nicolcea
Adela Lupu

Multumesc Alex pentru corecturi la articol la ora tarzie (3 AM)!

Daca sunteti interesati de modul in care am folosit fondurile, va rugam sa ne dati un mesaj privat pe pagina Zanarim ca sa va punem la dispozitie bonurile fiscale si costurile detaliate.

Sfarsit de articol, inceput de drum pentru Doru.