Campania #4.3

Trecuse ceva timp de cand nu mai zanarisem asa ca atunci cand am prins putin timp liber, ne-am aratat disponibilitatea pentru o noua campanie. Ideea episodului 3 a venit in urma unei discutii cu Elena care ma intreba daca putem sa organizam o noua campanie intrucat sunt persoane interesate sa ajute. Am propus imediat cazul nostru de suflet, Doru, iar discutiile despre organizare au inceput la scurt timp.

Pentru ca rezolvasem cu izolatia casei si cu alimente data trecuta, Alex l-a sunat pe Doru si pe bunica lui sa aflam de ce ar avea nevoie. La o prima strigare aveam pe lista un fier de calcat, o masina de spalat, alimente, haine pentru Doru, un calculator si bani pentru facturi. Dupa ce am obtinut confirmarea si pentru masina de spalat (semi-automata) ne-am pus pe treaba.

Am avut o surpriza foarte placuta din partea a doua prietene (Elena si Stefania) care au organizat in timp record strangerea de fonduri si bunuri necesare. Am fost placut surprinsi si de faptul ca la doar cateva ore de la publicarea anuntului nostru, depasisem orice record de vizualizari si feedback din partea celor care ne urmaresc activitatea pe Facebook.Vorbind de alte surprize placute, mentionam persoanele care nu ne cunosc personal, dar ne-au transferat bani in contul donatiilor pus la dispozitie. Avand in vedere ca ne-am hotarat destul de repede sa il vizitam pe Doru si bunica sa, timpul era foarte scurt, asa ca au urmat discutii nocturne despre organizare si planificare.

Cu ajutorul lui Bogdan si a parintilor sai, am facut cumparaturile si ne-am pregatit de ziua plecarii. Avand in vedere ca am ramas cu ceva bani in plus, am decis in ziua inaintea plecarii (vineri seara) sa completam cumparaturile cu alimente si dulciuri pentru Doru.

Sambata dimineata. Ne intalnim cu totii la Dedeman pentru a cumpara masina de spalat. Cumparam cu aceasta ocazie si detergenti si hrana pentru Rex (catelul) si Sheila (pisica). Ajungem in parcare si ne dam seama ca exista posibilitatea sa nu fie suficient spatiu in cele 2 masini. Dupa un scurt timp, incarcam tot si pornim la drum. Pentru ca trecuse ceva timp de ultima data cand l-am vizitat pe Doru, ne-am ratacit putin in dreptul Pitestiului. Dupa o scurta discutie, telefoane date si tehnologie de ultima ora (GPS) ne-am pus in miscare pe drumul cel bun.

Ajungem la Doru, iar el ne astepta cu portile deschise si zambetul pe buze. Ne-am salutat si am inceput sa descarcam din masini. Dupa ce am terminat cu descarcatul lucrurilor, le-am dat de mancare Sheilei si lui Rex. Pentru ca i-am adus si o minge de fotbal, am incins un scurt joc pe iarba. Dupa fotbal, a urmat volei!

Dupa activitatile sportive, am inceput sa montam calculatorul cel nou si sa verificam ca totul este functional. Pentru ca i-am cumparat si un set de boxe, i-am dat CD-urile cu muzica pe care le aveam si l-am invatat cum sa puna muzica la calculator. Intre timp, afara un curcan si un cocos au inceput o bataie pe care Stefania a imortalizat-o.

Am discutat cu bunica lui Doru pentru a afla ce putem face sa ii obtinem ajutor social de la primarie. Se pare ca situatia este destul de complicata, dar nu ne lasam! Cand vom avea toate detaliile de la dumneaei, vom vedea ce putem sa facem (cu ajutorul vostru, desigur!).

In continuare, dorim sa multumim in primul rand celor doua prietene Elena si Stefania care au facut totul posibil sa se intample intr-un timp atat de scurt si persoanelor care s-au implicat alaturi de noi:

Elena Rogojina
Stefania Alexandru
Bogdan Velicu
Roxana Velicu
Constantin Velicu
Cristina Gabriela Dandu
Crina Bobeica
Catalin Crisan
Cristina Aurelia Popa
Ana Stoleru
Andrei Homorodean
Lili Gadei
Carla Ciusanu
Lilia Tugulea
Kalisz Eugenia
Nicula Doina Paula
Cristian Ghinea
Ana Maria Lepar
Razvan Lupa
Alex Petre
Matilda Tanascov
Laura Lungu
Mirabela Ilie
Catalin Carligeanu
Alex Manescu
Raluca Alelenei
Bianca Coman

 Dorim sa multumim si partenerilor Lady Muffin (pentru cozonaci la comanda si alte produse de cofetarie – recomandam!) si Puzzle Services (logistica si PR).

Ca de obicei, cei care sunt interesati de modul in care am folosit fondurile, va rugam sa ne contactati printr-un mesaj si vom pune la dispozitie chitantele, facturile si bonurile detaliate.
Galeria pentru Campania #4.3 o gasiti pe pagina Zanarim.

Si pentru ca a fost prima data cand am extins echipa de organizare, le-am rugat pe prietenele noastre sa ne spuna ce a insemnat experienta Zanarim pentru ele 🙂

Elena:

Pot sa incep prin a spune ca nu a fost greu sa zic „da” acestei cauze. Am auzit de Doru de la baieti, care mi-au povestit de situatia lui si despre cum l-au ajutat in trecut. Am aflat apoi mai multe despre cum s-a bucurat Doru la bicicleta cea noua, despre cum locuieste el cu bunica lui intr-o casuta modesta, dar ingrijita, cum isi doreste el sa mearga in continuare la scoala, insa in acelasi timp banii din alocatie abia ii ajung lui si bunicii sale sa-si cumpere de mancare – toate acestea sunt lucruri care pot fi usor rostite, insa sa le traiesti cu adevarat, trebuie sa fie foarte greu. Asa ca atunci cand s-a ivit ocazia (Pastele) am spus: “haideti sa ii facem o bucurie lu’ Doru de sarbatori” – nu am ezitat nicio clipa.

Am trimis mesaje unei liste de prieteni si mi-a fost mare suprinderea cand, la nici 5 minute dupa ce am trimis mesajul, cineva ma batea pe umar spunandu-mi ca vrea sa imi dea bani pentru Doru. Apoi alti si alti colegi si-au aratat dorinta de a-l ajuta pe acest baietel cu care soarta nu a fost prea darnica, cel putin din punct de vedere material, caci am inteles ca Doru este un baiat cu mult bun simt, cuminte, vesel si care isi doreste mai mult de la viata decat soarta i-a oferit. Nu am ajuns sa il cunosc personal, desi mi-as fi dorit mult sa il vizitez pe el si pe bunica lui, insa vor mai fi ocazii in alte episoade, sunt sigura de asta. 🙂

Cel mai mult m-a suprins numarul de oameni care au raspuns pozitiv la cererea noastra de ajutor si dorinta lor de a face bine. Asta mi-a dat incredere – ne-am mobilizat rapid cu stragere de fonduri, hainute, lucruri, cumparaturi etc. In apropierea Pastelui (fiind la multi kilometri distanta de Humele), ma gandeam cum Doru primeste lucrurile de la noi toti si cum se bucura de ele. Si ma gandeam la toti cei care au facut asta posibil si m-am rugat sa le dea viata de 10 ori mai multa bucurie decat au oferit ei acum. Multumesc!

Stefania:

Pentru mine a fost o experienta unica, aflandu-ma la prima de o asa amploare.
Am decis sa ma implic pentru ca stiam ca intr-adevar era vorba despre un copil cu serioase probleme financiare si cu lipsuri pe masura.
M-am bucurat ca si de aceasta data mai multe persoane au decis sa-i ajute pe Doru si pe bunica lui, mai ales ca vizita a avut loc chiar in sambata de dinainte de Paste.

Dorutu – cum il alinta bunica lui – m-a cucerit din prima prin simplitatea lui, prin zambetul inocent si privirea timida. Este un baiat foarte bine crescut, care dovedeste clar ca cei sapte ani de acasa costa doar la propriu. Are aerul unui copil de clasa I, emotionat si ascultator, cu mainile stranse bine la spate si cu un zambet cald intiparit pe chip. Refuza sa ni se adreseze altfel decat cu “dumneavoastra”, in timp ce bunica este intotdeauna “mami”. Pentru ca, in ciuda greutatilor, asta i-a fost de fapt in toti acesti ani.

Ce m-a mai impresionat?
–    casuta lor, care desi e mica, veche si construita din pamant – este proaspat varuita, ingrijita si ordonata;
–    faptul ca bunica lui nici n-a visat ca poate obtine vreodata banii pentru succesiune – mai ales ca aceasta i-ar aduce un ajutor lunar atat de necesar;
–    felul simplu in care traiesc si faptul ca mancarea preferata a lui Doru este reprezentata de cartofii prajiti, savurati cu mustar;
–    viteza cu care Rex – catelul deja binecunoscut – si Sheila – pisicuta lui Doru – au savurat mancarea speciala pentru ei;
–    faptul ca pentru ei o masina de spalat semi-automata reprezinta un lux pe care nu si-l puteau permite

In curand insa lucrurile se vor schimba si Doru va fi sprijinul bunicii la greu. Chinuita de dureri reumatice, ea face fata din ce in ce mai greu indatoririlor zilnice.
Sunt convinsa insa ca impreuna vor trece peste orice obstacol si vor avea o viata simpla, dar fericita.
Ne bucuram ca am contribuit si noi intr-o mica masura la acel dram de fericire si ne incarcam bateriile cu exclamatia de final a bunicii lui Doru: “acum chiar putem sa spunem ca avem un Paste fericit!”

Tuturor celor care v-ati implicat, va multumim! (speram ca nu am omis pe nimeni, in caz contrar, luati legatura cu noi si rectificam!)

Cu drag,
Echipa Zanarim.